In Joy And Sorrow

Rezumarea primului mesaj :

Kai intra in clasa dar constata ca nu era nimeni.Isi tranti ghiozdanul pe unele dintre banci asezandu-se apoi pe scaun.

-Faza cu cititul gandurilor vine de la sine fie ca vreau fie ca nu,clatina usor din cap.Stai...iti pasa de mine?,abia atunci realiza ce spuse fata.

- Cine ar fi crezut, nu ?
Ma ridic lent, privind cerul ce parea sa se intunece, norii acoperindu-l.

-Vor...vorbesti se...serios?,mari el ochii la spusele fetei si inca nu ii venea sa creada.

- Ti se pare ca sunt genul de fata care glumeste, Kai ? Incerc sa-ti marturisesc faptul ca ma straduiesc sa te inteleg, desi nu mi-e foarte usor. Simt totusi ca in sfarsit am ajuns undeva in adancul tau si e placut sa stiu ca imi permiti asta. Imi permiti, nu este asa ?
Il intreb intorcandu-mi ochii blanzi acum spre el, zambindu-i cu toata caldura de care dispuneam in aceste momente, avand in vedere totusi faptul ca vantul batea cu o mai mare putere, rochia mea neagra urmandu-i cursul.

-Sincer...esti prima persoana care imi spune asta,clipi el de cateva ori privind-o atent.Niciodata nu...nu am mai patit asa!,spuse el pe un ton usor vesel.

- E ceva nou si pentru mine...
Am inceput sa privesc din nou cerul, de unde lacrimile acestuia au inceput sa ne loveasca fara mila. Rochia mea fluturata adineauri de vant, imi strangea corpul acum.

O luase calduros in brate pe la spate privind apoi picaturile de ploaie.

Era o senzatie inedita aceasta, iar imbratisarea lui veni precum un plus de farmec. Ii ating mainile cu degetele mele , plimbandu-le apoi pe incheieturile sale.

Era o senzatie inedita aceasta, iar imbratisarea lui veni precum un plus de farmec. Ii ating mainile cu degetele mele , plimbandu-le apoi pe incheieturile sale.

Zambi in sinea lui sarutand-o finut pe cap.Se simtea excelent cu ea in brate

Brusc am simtit cum rochia devenea din ce in ce mai grea, datorita cantitatii de apa absorbita.
Mi-am ridicat privirea spre tanar, zambind.

Zambi si el fara sa-i dea drumul.Pocni din degete aparand apoi cei doi sub un acoperis.Facu apoi in asa fel incat rochia fetei sa fie uscata.

Am inceput sa chicotesc in semn de multumire, intorcandu-ma apoi cu fata spre tanar.

-Mai bine?,o lua aceasta de mana privind-o patrunzator in ochi.

- Nu se putea mai bine. Sau poate ca da...
Il trag usor de mana, inapoi in ploaia deasa.
- Tu privesti ploaia, eu o simt...
Inchid ochii pentru a amplifica sentimentul placut al picaturilor.

-Chiar daca sunt vampirul,pot simti si eu picaturile de ploaie...,o privi pe fata cu un zambet mic pe chip.

Nu deschid ochii dar zambesc larg cu buzele desprinse una de alta, lasandu-mi dintii perfect albi la vederea tanarului.
Alunec usor pe spate cu chipul spre cer, incordadu-mi gatul ce-mi dezvelea forma venelor.

Baiatul numai spuse nimic.Vroia doar sa simta picaturile de ploaie.

M-am indepartat brusc de tanar. Am luat o figura serioasa, privindu-l grav si destul de rece. Eram precum o stana de piatra... din nou.