In Joy And Sorrow

Rezumarea primului mesaj :

Kai intra in clasa dar constata ca nu era nimeni.Isi tranti ghiozdanul pe unele dintre banci asezandu-se apoi pe scaun.

Refuz...
Trec de l si incerc sa-mi continui drumul. Nu m-as mira sa isi iasa din minti iar apoi sa regret curajul de care brusc am parte.

-Pentru binele tau ar fi bine sa-mi spui,adauga brunetul luand-o de mana.Ce ai vazut? Si de ce te-ai revoltat asa deodata?

- Nu sunt obligata sau dau socoteala unui vampir !
Ma desprind de stransoarea tanarului, continuand sa merg.

-Crezi tu?,aparu din nou in fata ta.Este despre mine,deci spune-mi ce ai 'citit' si dupa te las...,adauga el destul de calm.

- Te cunosti destul de bine incat sa stii ce pot afla despre tine...

Am inceput sa alerg, incercand sa scap de acest vampir.

-Degeaba!,surase el in coltul gurii si aparu iar in fata ei.Nu vreau sa-ti fac rau.Dar...te-ai schimbat la 180 de grade cand m-ai 'citit'.Si vreau sa stiu de ce...asa poate aflu si de ce resping lumea,spuse el calm.

- Chiar vrei sa te ajut ? Cam sunt un varcolac...
Ma opresc si il privesc in ochi...

-Stiu ca esti varcolac! Sa stii ca eu nu port ura pe varcolaci!,spuse el ferm si o privi adanc si patrunzator in ochi.Sunt diferit...

- Nu e ca si cand eu as purta ura pe vampiri, dar nu crezi ca ceva nu nse potriveste aici ? Cum se face ca eu am reusit sa te inteleg intr-o masura cat de cat rezonabila, dar semenii tai nu ? Nu esti interesat sa afli ? ...
Spun asta si ma apropii de el, fara remuscari sau teama.

-Pai atunci spune...,o fixa brunetul cu privirea si ridica finut din umeri.Spune...

- Pentru ca esti diferit ! Ai toate raspunsurile pe care le cauti in fata ta. M-ai intrebat de ce respingi oamenii. ei bine, ma respingi pe mine, cumva ?
Ma dau cativa pasi in spate, nestiind daca isi da seama ce vreau sa-i arat, sau nu, si fiindu-mi oarecum frica de reactia sa.

-Nu la asta ma refeream.M-am referit ca toata lumea fuge de mine...cu toate ca sunt rece si indiferent dar...nu stiu!,clatina usor din cap brunetul.Niciodata nu i-am inteles pe cei din jurul meu...poate asa sunt menit! Sa fiu singur toata viata mea,spuse pe un ton mai stins intorcandu-se cu spatele la ea pentru a o lua la pas usor.

Ma gandeam eu ca nu va intelege.
- Sau poate ai un mod diferit de a cunoaste oamenii si de ai lasa pe ei sa te cunoasca. Eu ti-am intrat pe sub piele, si nu ma respingi acum. Asa ar trebui sa procedeze toata lumea cu tine, iar daca eu am facut-o, oricine poate. Nu ai tu o problema, cel putin nu una atat de grava. Stiu ce inseamna singuratatea, iar asta nu e pentru tine. Iti garantez...

-Poate...,adauga el pe un ton mai jos.Spune-le asta si celor care m-au respins de-a lungul anilor...chiar si familiei mele,isi baga mainile in buzunar privind in gol inainte.

- Pe tine a avut cine sa te respinga... Deci nu ai fost singur. Cu mine a fost insa altceva.
Ma intorc pe calcaie si pornesc inapoi spre sala de detentie.

-Nici macar nu a fost familia adevarata...si ii uram din tot sufletul chiar daca numai eram om.

Continui sa merg. Consideram ca nu mai avea rost. Era la fel de incapatanat ca mine. imi semana din multe puncte de vedere, iar eu nu cedam niciodata. In plus, poate chiar fusese singur...

O lua si el la pas usor indreptandu-se spre curtea scolii.Se plimba de unul singur,cu mainile in buzunar fara sa dea atentie.

Nu stiam cu ce l-as fi putut ajuta acum si ma coplesea comportamentul lui. Era enervant...
Daca ar fi aratat mai multa ingaduinta, as fi reactionat mai bine si i-as fi spus totul...

Se aseza turceste pe iarba bagandu-si apoi castile de la mp3 in ureche.
-Nu vrea sa zica...,murmura el aruncand apoi o piatra.Putin ma intereseaza de parerea ei...

Auzisem comentariile sale, datorita auzului meu dezvoltat precum cel al animalelor. M-am indreptat de graba spre el. Am observat faptul ca avea castile in urechi si m-am dus in spatele sau. M-am lasat in jos, apoi i-am scos o casca.

-Ce vrei?, spuse el cu un ton rece si o strapunse cu privirea.

- Ceea ce vrei si tu: intelegere.
Il intorc privirea, dar una blanda si tematoare, ochii mei exprimand o desavarsita tristete. De ar fi inteles ca ma ranea...

-De ce ai venit?,se intoarse spre ea.Ai venit sa-mi reprosezi ca sunt fara inima sau chestii de genu? Si ca nu te inteleg...? Sa stii ca citesc ganduri foarte bine..

- Nu sunt in masura sa-ti reprosez ceva, dar nici tu nu esti in masura sa-mi " ghicesti " intentiile. Am venit pentru ca-mi pasa de tine.
Eram sincera cu el, neavand vreun motiv pentru care sa mint. Imi era oarecum cel mai apropiat din academie, in ciuda faptului ca era vampir.