Filth in the beauty

Rezumarea primului mesaj :

Kai iesi din cimitir cu mainile in buzunar indreptandu-se cu pasi marunti catre strada.Langa cimitir,era un spital parasit.Ridica scurt din umeri indreptandu-se spre acea cladire.

-Mi-ai ascuns atatea lucruri...si tot nu ai vrut sa-mi zici! Acum mi-a ajuns...mi-a ajuns sa ma tot rog de tine.Acum...lasa-ma! Pentru totdeauna...,spuse el pe o voce stinsa.

- Mi-am dat seama abia cu putin timp in urma cine esti defapt. Nu am crezut ca am dreptate atunci cand am spus ca te inteleg prima data. Apoi am inceput sa o fac si dupa, mi-am dat seama de ce te inteleg. Pentru ca si pe parintii tai i-am inteles. Inainte sa fie omorati de el, am vorbit cu ei... Imi pare rau pentru tot ! Daca as fi stiut ...
Ma opresc, cazand pentru a mia oara pe pamant.

-Chiar nu ma mai intereseaza ce spui tu in momentul de fata,spuse el rece.Trebuia sa-mi spui indiferent daca era dureros pentru mine.Dar nu ai facut-o.Ai fugit si ai facut-o pe victima...,isi dadu el ochii peste cap si o lua la pas usor.

- Nu aveam de unde sa stiu ca esti fiul un miliardar pe care-l cu noscusem acum multi ani. Nu ti-am ascuns nimic...
M-am gandit cateva secunde, apoi mi-am dat seama... Am reflectat la spusele lui Kai, si el probabil credea ca eu ii omorasem parintii. Asta ar fi explicatia pentru comportamentul sau si pentru faptul ca-mi spunea ca am facut pe "victima", desi nu eram.

-Si da,mi-am dat seama ca tu nu mi-ai omorat parintii...dar nu ma intereseaza,clatina din cap mergand in continuare.

- Bine atunci, lasule. Ai in sfarsit sansa sa descoperi totul, dar orgoliul te impiedica sa faci ce e corect.
Nu imi trebuia neaparat pumnalul pentru a ma omori si a scapa de blestemul sau. Ajungea doar sa mor. Mi-am scos un colt ascutit din interiorul rochiei, dar inainte sa ma sinucid, trebuia sa mai fac ceva.
- Inainte sa pleci, lasule, afla ca mama ta, ea ar mai putea fi in viata...
Lacrimile ma podidesc, apoi imi infing obiectul ascutit in stomac.

-O voi gasi singur...,adauga el.Moarte placuta,spuse el pe un ton foarte rece cum nu o mai facuse niciodata.Nu-i venea nici lui sa creada ca ii zice chiar ei cuvintele alea.Tinea la ea...dar era prea distrus.

Nu eram nici pe departe impacata, iar moartea m-ar fi eliberat de ura sa probabil, nu eram atat de puternica si curajoasa incat sa il infrunt.
Mi-am scos acel cutit improvizat , apoi l-am aruncat, asteptand sa mor incet si dureros, datorita pierderii sangelui.