Filth in the beauty

Rezumarea primului mesaj :

Kai iesi din cimitir cu mainile in buzunar indreptandu-se cu pasi marunti catre strada.Langa cimitir,era un spital parasit.Ridica scurt din umeri indreptandu-se spre acea cladire.

- De unde ai pumnalul ??!
Spun asta, observandu-l in momentul in care ma intorsesem pentru ai observa reactia.

-L-am gasit cand familia mea a fost omorata...,spuse el pe un ton stins privind pumnalul in gol.

- Ai idee cui apartine acest obiect ?
Il intreb sperand la un raspuns negativ din partea sa.

-Nu am idee...dar mi-am jurat sa-mi razbun familia si sa-l omor pe acel cineva!,spuse el strangand pumnalul in mana.

- Inteleg... Dar ma indoiesc ca vei ajunge sa te razbuni.
Il privesc cu o figura serioasa, apoi indepartandu-ma de dansul cu pasi rapizi.

-De ce spui asta?,ridica el o spranceana si o privi lung.

Am continuat sa merg, grabind pasul chiar. nu ii acordam atentie tanarului, nevrand sa-i dezvalui adevarul dureros.

-Oricum...nu-mi pasa daca voi muri dar tot vreau sa incerc sa-l omor pe cel care mi-a luat ce ii mai de pret,spuse ca pentru el asezandu-se pe iarba.

Am inceput sa fug. Daca ar fi aflat vreodata cui ii apartinea pumnalul acela blestemat...

Il baga in buzunar mutandu-si apoi privirea spre cerul instelat.Tinea in mana poza parintilor lui,privind-o din cand in cand.

Brusc mi-am amintit. Pumnalul era blestemat, la propriu... M-am reintors intr-o fuga mai nebuna si am luat pumnalul. Cand l-am vazut in mana mea, durerea a reinceput... Mai insuportabila ca niciodata. Am cazut pe pamant, tinand pumnalul deasupra mea, ca si cand as fi vrut sa ma sinucid cu el, infingandu-l in inima mea.

Baiatul vazu toata scena si ramase masca.Se repezi la fata luandu-i brusc pumnalul din piept.
-Ai inebunit?,se incrunta aceasta.

-Adica?,ridica aceasta o spranceana.Ce vrei sa spui? De o meriti?

- Lucrul pe care-l regret este acela ca nu vei sti adevarul, niciodata probabil...
Spun asta si privesc indurerata Cerul ce parca ma chema la el.

-Adica...,adauga el marind ochii apoi se dadu cativa pasi in spate.Tu....

Ma uitam la el cu teama, asteptand cu sufletul la gura continuarea.

-Nu,clatina usor din cap.Nu!!,exclama aceasta ochii lui umplandu-se de lacrimi rosii.De ce?...

- Kai, vreau sa te aud spunand cu voce tare si raspicata, adevarul...
Nu aveam dreptul sa-i cer asta, dar trebuia sa vad la ce concluzie ajunsese.

-In momentul asta....te urasc!,exclama el cu lacrimi in ochi si fugi de acolo fara sa-i mai pese de nimic.

M-am ridicat cu greu, cautand pumnalul in jurul meu.

Era cea mai grea lovitura pentru el.Dupa ce ca era distrus ca toti l-au respins,acu afla ca singura persoana la care tinea i-a omorat familia.

Nu am gasit pumnalul si m-am indreptat vijelios spre Kai.
- Da-mi pumnalul, Kai. Si iti voi explica totul. Doar dami-l !!!

-Nu!,exclamam eu privind-o taios.Nu vreau sa te mai vad niciodata! Dispari!,spuse el cu dispret si pleca mai departe cu lacrimile in ochi.Niciodata nu credea ca se va intampla asa ceva vreodata.Simti cum ura il cuprindea.

- Kai, nu intelege gresit ! Nu a fost vina "sa"...
Probabil stia la cine m-am referit, deci nu am continuat.