Filth in the beauty

Kai iesi din cimitir cu mainile in buzunar indreptandu-se cu pasi marunti catre strada.Langa cimitir,era un spital parasit.Ridica scurt din umeri indreptandu-se spre acea cladire.

- Nu merge acolo !
Il vazusem de departe si dupa silueta l-am recunoscut. Am inceput sa strig dupa el si alergam inspre dansul.

-De ce?,se opri el din mers privind-o cu coada ochiului.

- De ce sa o faci ? Locul ala e... diferit.
Speram sa nu imi puna intrebari si sa ma asculte, dar sansele sa se intample asa ceva, erau aproape nule.

-De ce e diferit?,se intoarse pe calcaie catre ea privind-o inexpresiv.Patesc ceva anume?

- Tu nu, eu da !
M-am apropiat de el si l-am tras de mana pana la o distanta convenabila de spital, pentru mine

-Ce e cu locul ala?...Imi poti explica si mie?,ridica el o spranceana.

- Evident e un spital abandonat...
Spun asta incercand sa scap.

Baiatul aparu apoi in spital.Nu era nimic neobisnuit.Ridica scurt din umeri 'colindand' acea cladire.

-Nenorocitule, iesi afara !am inceput sa strig.
Durerea se accentua si m-am lasat jos, pe pamantul umed.

Baiatul nu auzi strigatele fetei asa ca se plimba prin spital foarte linistit.Nu simtea nimic.Nu era nimic neobisnuit.

Sangele imi clocotea in vene si am ajuns la disperare. Durerea fizica ce ma incerca era insuportabila.
- Opreste-te, te rog !!!am strigat cat imi permiteau plamanii, stiind ca voi muri, daca nu se oprea.

Deschise usa salii de chirurgie iar acolo erau teancuri de documente vechi prafuite.Se apropie de ele incepand sa le rasfoiasca.Deodata gasi un dosar cu numele familiei lui adevarate.

Am renuntat la ideea de al proteja si m-am ridicat. Nu-mi mai pasa ce va crede despre mine cand va afla... Nu mai vroiam sa sufar. Am intrat in spital si l-am gasit in biroul doctorului.

Baiatul citi cu atentie acele documente.Nu-i venea sa creada ca in sfarsit isi 'cunostea' familia lui adevarata.

- Kai...
Ii soptesc numele si ma apropii de el, durerea reveni, dar incercam sa ma stapanesc in preajma lui.

- Ce e?,spuse el mai serios de data asta studiind in continuare hartiile.

- Lasa hartiile !
Strig si i le arunc din mana, imprastiindu-le pe jos.

-Is hartii despre parintii mei adevarati!,o privi in ochi si in mana dreapta ii aparu toate hartiile in ordine.Iesi din cladire asezandu-se apoi pe iarba si incepu sa le citeasca de unde a ramas.

Am inceput sa cotrobai prin cateva alte hartii si gasind-o pe cea pe care o caut, m-am indreptat spre Kai. I-am inmanat-o, ramanand in picioare apoi pentru a-i observa reactia. Era o poza cu parintii sai, pe care ii cunoscusem...

-De unde ai poza asta?,o privi el ciudat incruntandu-se usor.

- Nu o am. Ii apartinea tutorelui meu... Ti-am cunoscut parintii acum multi ani. Acesta este si motivul pentru care mi-ai inspirat o ciudata stare familiara. Semeni mult cu ei...
Imi las privirea in jos, ramanand inca in picioare.

-Deci...sa inteleg ca un clan de varcolaci mi-a omorat familia?,spuse el stins privind inca poza.

- Nici vorba de asa ceva. Altcineva e vinovat de moartea lor...
Spun asta lasandu-mi privirea sadica si mai jos. M-am intors cu spatele la dansul, nedorind sa-i intalnesc ochii, stiind ca nu s-ar apropii de mine, scapand astfel.

-Cum ar fi?,spuse el deja iritat scotand din buzunar acel pumnal care de ani il purta in fiecare zi.