Pass Out...

Rezumarea primului mesaj :

Kai statea linistit la marginea unui parau cu mainile in buzunar.Gresise mult...stia si el dar era cam prea tarziu sa dea inapoi.Se aseza pe iarba,privind absent apa.

- Poftim ? ... De unde poti sti ?
Ii urmaresc expresia, privindu--l stupefiata.

-Sunt vampir de sute de ani,adauga el.Cand am devenit vampir,atunci am pierdut legatura cu ei.

- Dar lucrurile pe care eu ti le-am povestit s-au intamplat chiar inainte sa ajung la aceasta cademie. cum e posibil asa ceva ?

Am devenit confuza, dar m-am gandit brusc ca poate... era posibil sa fac o confuzie, chiar daca totul se potrivea atat de bine, iar Kai semana cu ei prea mult...
Poate ca gresisem... Pentru prima oara in viata mea amarata.

-Am vreo 800 de ani,clatina usor din cap.Cred ca...mi-ai spus totul gresit.

Deci,nu ii adusesem eu pe ucigasii parintilor lui Kai si nu eu eram cauza mortii lor, ci a altor persoane. Era o usurare, dar totodata si un ciudat gol in stomac...
Alti varcolaci i-au omorat parintii si pumnalul era al altui lider de haita, deci blestemul meu era in siguranta, la fel si eu...

Il privesc pe Kai cu tristete, gandindu-ma ca va incerca sa se razbune pe mine pentru confuzia facuta si pentru toate greselile pe care le-am comis. In plus acum aflase si ce am fost odata... Avea toate motivele...

-Deci m-am consumat degeaba,spuse el stergandu-se la ochi.Deci,poza care mi-ai dat-o nu erau parintii mei...decat dosarul.Care nu zice mai nimic folositor.Deci,...nu am sa stiu niciodata adevarul despre ei si ce s-a intamplat..

Dintrodata nu imi mai paruse rau... poate era mai bine asa. In plus, plang moartea parintilor sai, cand eu am avut o soarta la fel de tragica...
Cu ce rost toate acestea ? De ce sa plang pentru altul, mai ales pentru o persoana care mai nou ma uraste la fiecare confuzie sau greseala si nici nu se oboseste sa ma asculte pentru a lamuri siituatia inainte sa creem o drama....

Il privesc fix, dar defapt priveam in gol, treceam prin el...

-Eu...am plecat,clatina usor din cap ridicandu-se in picioare.Numai are rost sa mai stau...

Chiar nu mai avea rost. Amandoi am gresit cand am crezut unul in celalalt.
M-am indepartat si eu, cu pasi lenti dar siguri. Era sfarsitul a ceva ce defapt nu a existat.