Pass Out...

Kai statea linistit la marginea unui parau cu mainile in buzunar.Gresise mult...stia si el dar era cam prea tarziu sa dea inapoi.Se aseza pe iarba,privind absent apa.

A trebuit sa cedez. Moartea nu imi era calea de evadare, iar iadul nu m-a primit acum, cand sunt atat de vulnerabila si trebuie sa-l fac probabil pe Kai sa sufere mai mult. Nu vroiam sa-i stau pe cap, dar trebuia sa ma asigur ca este inca " intreg "...
Il priveam de dupa trunchiul unui copac, stiind ca in curand tanarul imi va citi gandurile si va sti ca sunt aici. M-am intors cu spatele spre dansul si spre parau, stand inca ascunsa dupa copac. Lacrimile vroiau sa loveasca pamantul cu pacatele mele, dar incercam sa le opresc.

Stia ca fata este dupa copac,dar nu spuse nimic.Prefera sa taca.Lua o piatra si o arunca apoi in apa.

Am auzit zgomotul, si mi-am intors privirea. Il urmaream cu atentie si precizie, pentru ai analiza fiecare miscare in parte.

Se ridica in cele din urma de jos,bagandu-si apoi mainile in buzunar.O lua la pas usor indreptandu-se cu pasi marunti catre fata.

L-am observat si m-am ascuns rapid dupa copac. Priveam in jos, parand supusa.

A trecut pe langa ea ca si cum ar fi fost invizibila.Ar fi vrut sa zica multe,dar se abtinu.

As fi crezut ca ar va tipa la mine sau mai rau... m-ar fi ranit fizic. Dar nu era genul de persoana. Doar suferea in tacere. nu puteam suporta asa ceva.
- Nu vrei sa afli adevarul si nici macar sa-mi reprosezi ceva ? Orice ...
Il intreb, privindu-l melancolica.

Baiatul nu spuse nimic.Nu vroia sa ma auda altceva inafara de muzica din mp3 lui.Isi baga castile in urechi fara sa o bage pe fata in seama.

Ma apropii de el si ii scot castile din urechi, aruncandu-le pe jos. Eram oarecum nervoasa... nu stiam cum va reactiona, dar nu suportam toata aceasta distanta, cauza datorita mie.
- Te inseli daca crezi ca-ti voi permite sa ma respingi.
Spun asta parand sigura pe mine, iar privirea mea concreta si furioasa, sustinea acest lucru, dar defapt, tremuram toata, nevrand sa-l ranesc pe tanar mai rau, din inconstienta.

-Iti mai spun o singura data,si e si ultima oara.Numai contezi pentru mine,nu ma mai intereseaza orice legat de tine!,adauga el incercand sa fie calm si disparu din fata ei.

- Dar e legat de tine !
Ii strig , stiind sigur ca ma aude.
- Daca ai tinut la mine, sau mai tii chiar... nu ma respinge !

Aparu in varful copacului privind-o de sus extrem de serios si rece.
-Numai repet a doua oara...,spuse pe un ton mai stins.

Imi ridic chipul spre el ,privindu-l cu o nemarginita tristete. Melancolia mi se citea pe chip.
- Nu vreau sa-mi repeti asta. Vreau sa nu ma respingi. Sa-mi acorzi o sansa...
Nu stiu daca lacrimile au atins pamantul deja, dar fata mea era inundata de ele.

-Pentru ce?,spuse el taiaos si foarte serios.Nu crezi ca e cam prea tarizu?

- Ma indoiesc ca e deja prea tarziu avand in vedere ca nu ti-am gresit teoreric cu nimic. Vreau doar sa ma asculti... Chiar nu esti interesat de viata parintilor tai ? Pentru ca ei au fost interesati de tine...
Aceleasi stari ma incercara si acum, tristetea predomina insa.

-Zi-mi atunci ca eu te ascult!,spuse el serios asezandu-se pe o creanga de copac privind-o rece.

Acum ca in sfarsit aveam ocazia sa-i explic, nici nu stiam cum sa incep...
- Am trait o buna bucata de timp prin padurile muntilor. Acolo eram ca orice animal. Un veritabil varcolac. Ma hraneam cu cadavre de animale, si uneori... de oameni. Nu indrazneam sa mai omor pe cineva. In salbaticie am intalnit si altii ca mine. O haita intreaga. Vroiau sa ma alatur lor, ori sa incetez sa mai supravietuiesc in acea zona. Am hotarat sa plec, nevrand sa ajung chiar precum ei, atat de putin dezvoltati si atat de straini de partea lor umana. Am aflat nu dupa mult timp de un loc, resedinta de vara al unui miliardar, si m-am indreptat intracolo. Vara, cand stapanul resedintei era in vacanta , nu il deranjam, dar iarna si toamna, ma odihneam adesea acolo.
M-am oprit, facand o pauza, stiind ca urma adevarata poveste si ceea ce el cauta sa afle...
Dupa putin timp, am continuat.
- Insa, intr-o iarna, acesta venise la resedinta. Atunci eu ma aflasem intr-un conflict cu celelalte haite din imprejur, iar cand aflara toti faptul ca un om tocmai ajunsese in zona, majoritatea hotarara sa-l omoare pentru a se hrani. Cand am aflat, nu am acordat prea multa atentie, dar apoi ma lovise constiinta, gandindu-ma ca eu ma folosisem de resedinta aceea pentru a ma odihni si ii sunt intr-un fel datoare miliardarului. Atunci l-am cunoscut pe tatal tau... Era un om extraordinar, si nu m-a respins nici macar cand i-m marturisit ce facusem. Cand l-am avertizat, acesta imi spuse-se ca nu ii este frica si ca dupa ce el moare pot sa misun in voie prin acest loc. Nu am acceptat asa ceva si i-am fagaduit sa-l protejez in schimbul cazarii mele in resedinta sa de vara, insa nu a fost de acord. Era o noapte senina si imi vorbise mult despre dansul, sotia sa si ... fiul lor pierdut. Imi spuse-se ca nu poate sa ierte aceasta greseala, si ca de atunci asteapta ziua cand va muri, iar aceasta noapte, cand varcolacii aveau de gand sa-l atace, era cel mai bun moment pentru el. M-a alungat cand luna stralucea cel mai puternic pe cer, vrand sa ma protejeze. Am vrut sa intru in incapere pentru al salva cand am auzit zgomote, dar nu reuseam defel sa sparg acea usa metalica.
In zori, am reusit sa patrund in camera, dar trupul sau nu mai era acolo.
Il privesc in ochi pe Kai, incercand sa-i observ reactiile. Nu terminasem istorisirea, dar mai aveam nevoie de inca o pauza.

Off: Cat ai scriiiis o___O" =]].

On:
Baiatul nu spuse nimic.O asculta cu atentie coborand in cele din urma din copac jos.

Off : Pai daca am stat atat dupa tine pana sa-mi dai o sansa, acum ma folosesc de ea =]] Devin rea T.T ... ??

On:
Am continuat, nestiind ce impresie isi facuse tanarul despre mine pana acum.
- A doua zi, sotia sa venise la resedinta, impreuna cu cativa reporteri. Despre ea aflasem ca l-a inselat pe tatal tau dupa pierderea ta, in incercarea de a trece peste si a se obisnui cu gandul ca nu mai esti... Trebuiau sa divorteze, asta imi spuse-se el. Am plecat de acolo imediat ce mi-am dat seama ca jurnalistii m-ar fi putut descoperi. Tatal tau imi recomandase aceasta academie cand aflase despre problemele mele. Cine ar fi crezut ca indemnul lui ma va aduce in fata ta ... ?
Nu-i spusesem despre blestem si pumnal, sperand ca poate va uita si nu voi fi nevoita sa-i spun mai multe decat era necesar.
Il privesc cu o profunda ardoare, incercand sa-i ghicesc reactiile. Imi era teama de dansul acum...

Off: Rectific.Ai stat dupa Kai. Am spus la fisa ca e rece si indiferent...nu puteam sa-l fac in Rpg vesel si foaaaarte dulce.

On:
-Deci...mama e inca in viata?,spuse el cu un strop de speranta in glas curgandu-i iar lacrimile reci si rosii pe obraji.

Off: Am mentionat odata ca Marion il uraste pe Kai. Cred ca se aplica si in cazul nostru ... TE URASC !!! =]]]

On:
- Tot ce e posibil... Vreau sa cred ca este asa, si ... vreau sa cred ca te pot ajuta !
Il privesc cu dragoste si caldura, desi tocmai am spus cele mai crude lucruri probabil pentru el.

Off: Si eeeeu ><. Ce sentiment reciproc o___o" ))))

On:
-Unde o pot gasi? Cu siguranta ca daca o gasesc acum,nu o sa ma mai recunoasca,clatina aceasta din cap usor privind in gol.

- A vandut resedinta cel mai probabil, dar putem verifica locul si sa intrebam pe cineva din zona daca are vreo idee.
Eram dispusa sa-l ajut, sa fac mai mult decat atat pentru el. Acum parca viata mea ii era indatorata lui... Nu ma simteam confortabil stiind asta, dar acceptam adevarul, precum facea si el.

-O chestie e cert,numai sunt amandoi in viata,clatina usor din cap privind-o atent.