Curse of the past

Am intrat in aceasta sala, piciorele mele fiind oarecum atrase de acest loc. Am intrat fara vreo remuscare, dar cand am zarit toata acea gresie imaculata si cele cateva lungi mese ce mie-mi pareau milioane, am crezut ca trecutul se revarsa peste mine.
M-am aplecat putin, pentru a-mi reveni, si am ramas asa.

- S-a intamplat ceva?,intra Kai in clasa cu o carte in mana si o privi atent.

- Ce ti se pare ?... Las-o balta. Sunt bine.
Ma sprijin de una dintre lungile banci si raman asa....

-Mda,isi dadu ochii peste cap si puse cartea pe banca fara sa mai zica ceva.

-Pentru ora de chimie,raspunse el scurt dar totusi rece fara sa o priveasca pe fata.

- Incepe in cateva ore. De ce te-ai grabit ? In plus, nu ai participat la alte ore, de ce la asta vrei ?
Ma las usor pe spate astfel incat sa privesc tavanul si nu pe el.

-Stiu ca incepe in cateva ore,adauga el.In fine...,flutura din mana ca si cum ar alunga o musca.Numai conteaza...

- M-ai lamurit complet.
Observand ca nu eram in toane bune, amintirile hoinarind prin mintea mea, am decis sa ies din sala... Eram vulnerabila acum, iar eu nu riscam in astfel de momente.

Baiatul ramase acolo si se apropie usor de fereastra.Deschise larg geamul,asezandu-se pe pervaz si cu picioarele inafara.

Am iesit pe usa, trantind-o in urma mea.
Eram confuza acum si nu stiam in ce parte sa o iau. Am facut greseala de a nu fi suficient de atenta la drumul parcurs de mine.

Inchise ochii pentru a savura acel moment de liniste totala.Isi rezema capul de peretele geamului fara sa spuna ceva.

M-am asezat jos si am stat asa cateva secunde pentru a-mi reveni complet. Apoi am coborat, ajungand afara. Stiam ca el era la geam inca si ma putea zari pe fereastra.

O simti pe fata ca era jos dar nu deschise ochii.Era prea liniste.Era prea placut sentimentul.

- Prefacutule, coboara jos, lasule !
I-am strigat, sperand ca va sari de la fereastra.

-Si ma rog de ce vrei asta?,spuse pe un ton calm fara sa-si deschida ochii.

- Pentru a te verifica.
Nu va intelege la ce ma refer si va cobori de curiozitate.

Baiatul nu spuse nimic dar nici nu cobora de acolo.Ramase in aceasi pozitie fara vreo expresie pe chip.

Bineinteles ca lasul nu va cobori. Ca sa vorbesc cu el, trebuie sa fac eu efortul, dar m-am saturat. E randul lui ...

- Sa stii ca nu sunt las!,deschise el ochii si cobora in cele din urma.Ce vrei?

- Ti-am spus. Sa te verific. Bravo, esti treaz...
Am inceput sa-l privesc ironica, stiind ca asta il va deranja.

-Mda,ma bucur...,spuse el ironic dandu-si ochii peste cap.Isi baga mainile in buzunar plimbandu-se de unul singur prin curtea scolii.

- Ma respingi cumva, Kai ?
Spun asta si incep sa ma joc cu parul meu ondulat, urmarindu-l.

-Nu,raspunse scurt plimbandu-se in continuare prin curtea scolii.Era indiferent.

- Atunci ? De ce ma ignori... ?
Nu aveam idee ce va raspunde...