Abandoned memories

Rezumarea primului mesaj :

Tocmai intrasem in padure si amintirile deja imi hoinareau prin minte. Desi am trait in singuratate o buna bucata de timp prin aceste locuri, acum ma simt oarecum straina de natura. Din neatentie sau pura prostie am cazut pe cateva frunze.

O lua usor in bratele lui stiind ca dupa o sa se supere si o sa-si ia o palma zdravana dar se risca.

Nu i-am inteles bine gestul la inceput, dar apoi am ramas oarecum uimita. nu am vrut sa reactionez urat stiind ca as strica toata atmosfera placuta ce ma inconjura. Era prima data cand ma simteam bine... De ce sa pierd acest moment dintr-o prostie.
L-am privit putin ingrijorata, dar cu speranta...

-S-a intamplat ceva?,ii spuse el pe un ton bland privind-o patrunzator in ochi.

- Depinde de ce urmeaza sa se intample... ii imitam privirea, incercand sa caut raspunsul in ochii sai.

-Si cam ce ai vrea sa se intample?,un zambet ii lumina chipul palind.Exprima-te libera...eu te ascult!

- Nu am spus ca vreau ceva... Ci ca vreau sa stiu ce urmeaza. Tu sa-mi raspunzi...
Ma las usor pe spate, incercad sa nu-i intalnesc privirea.

-Nu stiu,ridica scurt din umeri.Se pot intampla multe...,adauga el calm.

- Atunci, din moment ce nu ai vreo idee si nu-mi poti raspunde...
Imi era frica sa-i spun sa ma lase jos si sa incetam, pentru ca nu imi doream asta, dar nici sa-i privesc ochii la nesfarsit nu mai suportam.
Am gasit calea perfecta de scapare. M-am lasat mai pe spate in bratele sale...

-Ai sa cazi!,spuse el tinand-o inca pentru a nu se lovi.

- Si ce daca cad ? Era sa mi se intample acum 5 minute. Recuperez...
M-am lasat brusc pe spate stiind ca voi ajunge sa ma lovesc teribil, dar avand incredere in el...

O lasa usor in jos apoi se desprinse finut de ea ca sa nu cada si sa se loveasca.

Stiam ca asta va face. Ma mira faptul ca e atat de bland in atingeri. M-am aplecat ramanand intinsa pe jos, privind cerul.

Se rezema de un copac apoi se lasa pe vine.Privi si el cerul foarte ingandurat.

Mi-am desprins usor cele doua codite si mi-am lasat parul pe spate. M-am ridicat girujuliu si m-am apropiat de Kai. Era ingandurat si mi-am zis sa-l consolez.

- Ai patit ceva?,o privi cu coada ochiului schitand un zambet mai sters.

-De ce ti se pare ca am patit eu ceva?,ridica el o spranceana privind-o oarecum ciudat.

- Esti ingandurat. Ti se pare ceva perfect normal sa te loveasca dintr-o data amintirile ?
Ii cer socoteala si ma apropii de el din ce in ce mai mult.

-Patesc des asta,deci e destul de normal si obisnuit pentru mine...,adauga el lasandu-si privirea in jos.

- Ei bine, sa inteleg ca nu vrei sa schimbi ceva ...
Spun asta si il privesc in ochi profund.

-Ce sa schimb? Ce as putea?,ridica el scurt din umeri privind-o patrunzator pe aceasta in ochi.

- Sa te schimbi tu... Sa-ti schimbi prezentul, astfel incat sa ramai cu alte amintiri. Mai placute...
La randul meu l-am privit aidoma lui, patrunzator, dar o urma de tristete imi aparu pe chip, tradandu-mi starea.

-In ultimul timp nu mi s-a intamplat nimic bun!,clatina usor din cap si o privi in continuare in ochi.Decat tu...

- ei bine, sunt dispusa sa-ti fiu o placuta amintire, desi sper sa nu raman doar o amintire...
Spun asta si imi cobor chipul probabil imbujorat in jos. Daca i-as mai fi vazut inca o data privirea patrunzatoare, as fi innebunit. Nu suportam ...

In ciuda faptului ca el era vampir si ea varcolac chiar simtea ceva pentru ea.Pentru prima oara in 'viata' lui ii pasa de cineva.Ii ridica finut chipul fara sa mai spuna ceva apoi o saruta dulce pe buze.