I still don't have a title

Rezumarea primului mesaj :

Spre deosebire de altii, Gunji nu era deloc entuziasmat de noua schimbare. Ofta, trantindu-se in pat si privind pret de cateva minute tavanul, a carei culoare nu-l reusea sa il fascineze. Toate principiile sale au fost calcate odata ca si-a asumat conceptiile oamenilor, persoane ce il dezgustau. Nu intelegea de unde atata incredere in fata unui varcolac, cu privire la nivelul diferit unde se clasau cele doua rase. Se ridica intr-un final, neavand de gand sa fie atat de crispat cu privire la acest subiect, ce nu-l atingea atat de mutl pe cat ar fi crezut. Recunostea faptul ca si el a fost slab cand nu si-a acceptat propria rasa, insa acum era peste asteptarile parintilor sai. Isi indrepta oasele amortite, trecandu-si limba peste buze si privindu-si reflexia ca un maniac.Ecranul televizorului ii oferea posibilitatea de a-si vedea reflexia, de aceea isi lasa chipul in jos si isi atinti privirea asupra propriei maini.

Cand am observat faptul ca tanarul cobora spre pcioarele mele, un sentiment de nesiguranta si teama m-a incercat. Dar vazand mai tarziu bunele sale intentii, m-am mirat dandu-mi seama de faptul ca ma indoisem de elev.
- Multumesc mult si apreciez amabilitatea, dar nu m-as indura sa te vad deranjandu-te pentru mine. Ma simt foarte bine...
Pe chip imi aparu un dulce zambet de scolarita, privind in sus , spre Gunji.

Cu profesoara nu isi permitea sa reactioneze orbesc, pervers ,trasatura caracteristica personalitatii sale ca si sinceritatea.Dadu negativ din cap cand aduse vorba de deranj, privindu-i zambetul.Inca o dovada ca April era echivalenta unei fetite, neintelegand de ce alese aceasta meserie.Avand in vedere fizicul sau si de asemenea propriile cunostiinta cu privire la puterea varcolacilor.Gandul acesta continua sa ii starneasca curiozitate, cu toate ca nu dorea sa o exprime prin cuvinte:
-Din moment ce eu te-am intins in patul meu,nu gasesc motive de deranj.Am dreptate, April?
Intreba, folosndu-se de numele acestea, nedorind sa repete de prea multe ori domnisoara.Desigur, putea insa nu dorea.Doua lucruri total paralele,la fel cum erau varcolacii si vampirii.

- Ei bine, nu vad cum te pot refuza.
Oftez, si ma intind pe pat. Daca tot am incalcat mai toate regulile pe care un profesor si le impune fata de un elev, macar sa fac asta pana la capat, iar patul asta era atat de confortabil...

Se retrase pret de cateva minute din camera, mai intai cautandu-si bucataria.Intra in aceasta,gasind whisky'ul pe care i-l promise un prieten invechit cu imprejurimile su luand doua pahare.Se reintoarse in camera ridicandu-le in aer si zambind slab.
-Vrei whisky? Sau meseria nu-ti permite sa bei cu un alev, ca mine? Bineinteles, asta exceptand si alte lucruri pe care le-am facut incalcand deja teritoriul
Murmura, ranjind larg si apropiindu-se de pat intinzandu-i un pahar. In caz ca nu vroia avea sa refuze, iar contrar, sa bea cu el.

Deja ma indreptam spre o zona periculoasa, iar daca as fi riscat sa beau, stiu ca as fi ametit dupa prima jumatatae de pahar, cea ce ar fi fost in dezavantajul meu.
- Nici nu-mi trece prin minte sa beau alcool in camera viitorului meu elev. Sunt foarte sensibila la astfel de bauturi...
Spun asta si ma retrag incet, indepartandu-ma de tanar.