Seara, ora 19:30 .
Statea pe langa-un parau cu picioarele stranse la piept, privind cu printre genele dese si lungi cum soarele cobora usor-usor de pe cer, aruncand raze de-un orange bolnavicios asupra apei cristaline si-a copacilor din jurul lui Alice.
Era o liniste profunda, chiar placuta, iar adierea usoara de vant facea ca momentul sa fie si mai special, mai magic pentru ea.
Buzele-i erau intre-deschise, fata fredonand un cantec frumos, vocea ei sunand aproape perfect in aceea liniste, in acel loc special.