Skulls of war

Stand in centru incaperii , ghemuita .Plangand si cu rani facute de mine ...ranii ai singuratati .

Intră în catacombe privind în jur. Trase aer în piept simţind miros de vârcolac şi începu să alerge spre locul de unde venea, rugându-se ca Nenumiţii să nu îi fă făcut ru celei sau celui care era acolo.

Eram plina de sange si cu lacrimi in ochi...
Imi muscam buza si eram si goala pe deasupra .Cu ochi inchisi simt ca vine un vampir si incep sa marai si sa ma transform pe jumatate , maini si picioare ...si urechile.

Se opri când ajunse aproape de ea şi o privi îngrijorată. O recunoscu.
Michelle, sunt eu, spuse pe un ton blând, zâmbindu-i cald. Nu dorea să păţească ceva.

Ma calmez si pic din nou jos , ghemuita privind-o printre gene.
Nu trebuie sa fi aici... spun catre ea muscandu-mi buza.

Se apropie de ea, ajutând-o să stea în picioare.
Haide să ieşim de aici, spuse blând.

Ma las in bratele ei , incercand sa ma ridic . Privesc printre lacrimi inainte si brusc lesin.

Tresări şi o ridică în braţe, începând să meargă spre ieşire. Nu era grea, se putea descurca să o care, iar în privinţa Nenumiţilor nu îşi făcea griji, deoarece îi putea controla.