Vals cu iz de parfum.~

Rezumarea primului mesaj :

Stelele cerului se irosiră din albastrele adâncuri şi legând frazele lor de argint, desfăşurară încă o dată pământului scriptura lor cea fără tâlc. Pârâul, copil nepăsător, gângurea povestea lui de munte şi înşira pe firele-i de apă luminile de sus. Veronique, privea tăcută cum apa îşi croia drumul cu o uşurinţă nebănuită şi dispărea după un şir de copaci mari. Era linişte în jurul ei, dar de fapt nu era. Totul era în contradictoriu de la un timp.
Liniştea dinaintea furtunii, spuse cu glasu-i spart şi schiţă un mic zâmbet.

Si uite asa ... sa facut si noaptea mea , perfecta ...spun catre ea dandu-i un pupic pe frunte.

Zâmbi dulce când acesta o sărută pe frunte, apoi îşi puse capul pe umărul lui.
Mă bucur atunci, spuse.

Privesc din nou ceru si paraul si stau tacut in linistea locului.

Privi apa liniştită fără a mai spune ceva.

O pup din nou pe frunte si ii zambesc dragastos.
Iti place de mine?

Îl privi în ochi şi aprobă scurt.
Da, spuse, calmă şi sigură pe ea.