Dream.Love.Smile.Hope.

Nu venise inca ora pranzului, dar pentru el nu prea conta asta. Intra in cantina salutand-o respectuos pe bucatareasa, stia ca in acel moment se faceau ore, dar n-avea chef sa-i tipe nimeni in ureche.

Din moment ce oricum chiulesc, am intrat in cantina sa vad sala. Nu imi era foame, doar curiozitatea imi ghida picioarele prin diferite locuri.
Eram in dreptul usii si priveam inauntru. Stateam precum o statuie analizand incaperea.

Isi impinse usor ochelarii de pe nas privind-o pe bucatareasa. Lua o tava si incepu sa puna pe ea ce nimereste. Niciuna dintre femeile care erau prezente acolo nu-i ziceau nimic, il stiau destul de bine, avea note bune, deci nu trebuia sa se planga si oricum nu-i pasa. S-a asezat la o masa privind prin sala goala, era mai bine in liniste.

M-am apropiat de bucatareasa si i-am soptit ceva la ureche, iar apoi am asteptat un raspuns ce nu intarzia sa apara la fel de incat grait.