Tears of blood.

Ieşi din baie, având un prosop înfăşurat în jurul trupului. Îşi desfăcu părul, lăsându-l să cadă liber pe umerii goi, apoi deschide dulapul, luându-i o rochie albă pentru a se îmbrăca. Se şterse, apoi îşi luă rochia pe ea şi merse pentru aş face o cafea.

Mergea rapid pe holuri , priviind precaut în jur . Se opri în faţa unei uşi şi inspiră . Acelaşi miros uşor de vanilie . Bătu de două ori , şi îşi sprijini umărul de perete .

Cu ceaşca de cafea în mână, ieşi din bucătărie şi în câteva clipe fu la uşă. O deschise şi aproape scăpă obiectul din mână când îl văzu pe blond.
Ce naiba cauţi aici? întrebă printre dinţi.

- Treburi . spuse scurt şi aruncă o ultimă privire în jur . Îşi duse mâna stângă la încheietura dreaptă acolo unde avea un tatuaj tribal .

Intră, nu am chef de certuri la ora asta, spuse şi îl trase în cameră.

- Nici eu , crede-mă . Damien vorbi în timp ce Vera îl trase în camera ei . Puternic sigiliu' ăla . afirmă blondul şi trase aer în piept .

Ce treabă atât de importantă ai, de ai venit aici? întrebă închizând uşa. Îşi aranjă rochiaţa.

- Legat de următorul ritual . Blondul se trânti pe un fotoliu , obosit . O privii atent şi oftă .

Puteai aştepta până mâine dimineaţ, spuse lăsând ceaşca de cafea pe masă.

- Nu-i timp . Cei Nenumiţi nu mai pot aştepta . Damien îşi ridică uşor capul şi o aţinti cu privirea .

Şi tu vrei să îl faci acum? Cred că eşti nebun, spuse.

- Crezi că aş fi spart Sigiliul dacă glumeam ? blondul i-o tăie repede şi se ridică în picioare .

Te cred în stare, îi replică. E târziu, mulţi nici nu-s aici, adăugă.

- Nu avem nevoie de ei . îi şopti uşor şi privi spre geam . Vrei s-o faci ? întrebă el .

Oftă scurt şi aprobă.
Mdea, spuse dându-şi ochii peste cap.

Damien îi analiză ţinuta şi îi făcu semn să se schimbe repede . Îşi trecu încet mâna prin păr, ciufulindu-l .

Chiar trebuie? întrebă strâmbând din nas.

- Da . Damien îi vorbi pe un ton calm şi blând .

De ceee? întrebă nemulţumită şi începu să îşi târască picioarele spre dormitor.

- Vin să te ajut ? Blondul rânji uşor şi apăru lângă ea , priviind-o atent .

Ridică o sprânceană, privindu-l.
Nu zău? întrebă.

- Ştiu că ai nevoie de ajutor . Damien făcu o faţă de copil inocent şi rânji .

Te doare capul? întrebă serioasă.

- Mn deloc . Damien se apropie mai mult de el , lipindu-şi pieptul de spatele ei . Îi şopti asta la ureche .

Tresări şi înghiţi în sec.
Ce faci? Termină, spuse.