Do not dare !

Incercam din rasputeri sa ma acomodez cu gandul ca la cativa metri de mine poate e cineva care stie de existenta mea, dar nu prea imi iesea.
Eram obisnuita sa fiu singura si neinsemnata. Innebuneam aici. Imi trebuia ceva aer si am deschis fereastra de la dormitorul meu in stil victorian.

Bătu la uşa blondinei , priviind în jur . Îşi spriini corpul , plictisit , de un perete , şi îşi ciufui părul . Damien aştepta să i se deschidă uşa

Am deschis usa doar putin, lasandu-mi doar cateva suvite afara si ochii mei rosiatici sa priveasca musafirul.

- Bună , Marion . Damien îi luă mâna şi i-o sărută scurt , imediat ce tânara deschise uşa . Ştia că o luase prin surprindere , se citea pe faţa ei .

Hei...

Il priveam mirata, dar nici ca ma duse capul sa-l invit inauntru sau macar sa deschid mai arg usa. Stateam precum un soricel...

Blondul râse cu poftă când văzu că nu se mişcă . Nu m-ai văzut de mult timp si nu mă recunoşti ? replică acesta , pe un ton glumeţ . Îi făcu cu ochiul .

Posibil...

Cred ca ar fi nevoie de o forta imensa pentru a deschide usa, deoarece eu inca nu ii dadeam drumul. L-am privit pe tanar din cap pana in picoare, ramanand apoi cu chipul spre podea.

- Dacă deranjez , spune-mi .. Damien o privii şi mai atent , realizând că podeaua era cea pe care o studia blonda .

- Ceva de genul...
Am incercat sa-i zambesc sperand sa nu se supere.

Se îndreptă de spate şi rânji , apoi îi făcu cu ochiul . Întorcându-se pe călcâie , Damien păşi încet pe holul lung , cu mâinile în buzunare .

Am inchis usa in urma tanarului si m-am reintors in camera.

Căscă larg şi îşi continuă drumul spre grădina interioară . Ajuns acolo se aşeză pe iarbă , la umbra unui copac . Îşi întinse trupul şi închise ochii .